Tinerele Sperante

No Ordinary Day!

ciuperc — Sat, 13 Nov 2010 14:26:40 +0000

Nu mi se pare a fi una din zilele alea obișnuite când stau acasă și mă joc ACEL joc care a devenit monoton deja, nepăsându-mi de nimeni..Nu e în niciun caz una din zilele alea când mi se rupe de toată lumea.

În schimb e una din zilele în care simt că se mai rupe ceva..Și nu pot să îmi dau seama ce se mai rupe.

Poate că nimănui nu îi pasa..Atunci altora de ce ar trebui să le mai pese?

Să vă spun o poveste despre 3 prieteni:Cineva,Nimeni si Oricine

Cei 3 prieteni aveau o problemă între ei…Oricine putea să o rezolve,dar Nimeni nu a reușit.Cineva s-a supărat pentru că Nimeni zisese că Oricine își luase atribuția de a face asta.Oricine a zis că Nimeni nu i-a vorbit despre asta.Iar Cineva le-a spus că Nimeni nu se va mai împăca cu Oricine.Atunci Cineva și Oricine s-au certat cu Nimeni.

Și cei 3 prieteni au rămas singuri.Cum credeți că se simt acum,fiecare cu treaba lui?Nasol!

3 Pagini de Jurnal

ciuperc — Tue, 13 Apr 2010 18:36:43 +0000

Marti,16 Martie 2010

Fericit ca am scapat in sfarsit de ceea ce eu numesc ispita.Mintea imi este invadata de banale intrebari care formeaza un haos ce se desfasoara pe parcursul intregii zile. Simt nevoia sa ma plimb putin.Singur!

Ce bine e acum.Singur..pe strada!Superior..Extrem de superior..Ochelari de soare galbeni!

Pentru unele femei probabil ar fi Ruj Rosu Pentru Zile Negre..dar pentru mine ca baiat sunt Ochelari de Soare Galbeni Pentru Zile Albastru-Inchise!

Nu am dece sa sufar!Ma simt extrem de bine!Ma simt implinit sufleteste!Atat de hilar.Si totusi..Atat de urat pentru o persoana cu un moral ca al meu!Cum poti sa faci asta cuiva!

Dar totusi..E mai bine pentru mine..Pentru persoana mea..Pentru spiritul interior. Dar Ispita unde se va duce?Ce se va intampla cu ea?Va disparea?Va creste?Se va intoarce? Raspunsul o sa’l aflu!Sper sa raman neispitit o perioada de timp.Imi place sa fiu asa.Increzator.

Adolescenta asta..Varsta la care descoperi totul!Descoperi ca defapt traiesti..Nu esti intretinut de anumite vorbe spuse de altii.Aflii defapt ce e lumea de afara!Intalnesti iubirea,ura,invidia,durerea..toate ranesc in felul lor..Dar nu fizic…ci doar psihic!

Ajung sa cred ca cel mai bine in viata e sa fii singur pana cand gasesti o persoana care respira in mod opus tie:Cand tu expiri ea va inspira…Cand tu inspiri ea va expira..Asta se numeste convietuirea a doua persoana.

Mai descoperi tot acum ce inseamna sa te exprimi..Sa iti spui punctul de vedere!In scris..Oral..Nu conteaza in ce mod..Dar vei reusi sa’ti stapanesti emotiile.Asta fac acum..Pixul..Lasa acea dara albastra pe hartie..Te descarci!E libertate!Poti scrie orice.

Sa’ti expui sentimentele liber catre restul lumii e o putere pe care nu toata lumea o dobandeste!

De data asta e diferit..Persoana asta e demna de ura!Nu am putut tine asta in mine!A trebuit sa i’o spun..A cauzat tsunami-uri,cutremure si furtuni in mintea ei colorata!Minte care acum nu mai poate gandi decat alb-negru!

Dar ce imi pasa mie?Doar sa imi fie bine.

Ma intorc spre casa.Sunt tot impacat sufleteste cu ce realizasem in acea zi care pentru altii era O zi de namol,o zi plina de mizerie,gunoaie si multe alte lucruri care nu iti sunt necesare pentru a traii linistit!
Si ce bine ca acum sunt departe!

Vineri,2 Aprilie 2010

Credeam ca am scapat de toate incercarile vietii odata ce am scapat de ispita.Dar aveam sa cunosc ura si gelozia!Inca sper ca totul sa fi fost doar asa un fel de pacaleala de 2 aprilie!Un fel de adagiu la ziua anterioara!Azi tocmai am invatat ce inseamna sa pierzi cu adevarat un prieten!

Cum poate sa uite asa usor totul?Fiecare zi fericita petrecuta cum numai noi stim.A venit el.Ghimpele care sparge tot.La inceput l’am vazut negru.Dar acum s’a facut un verde deschis.Mi’am dat seama ca nu e vina lui cu nimic pentru departarea noastra.El doar a aparut in peisaj asa deodata.

Si nu e singura prietenie pe cale de destramare..Aproape toate sunt foarte instabile..De ce sa le mai pese oamenilor de parerile sau de sentimentele altora?Hai sa calcam cu totii trupuri si suflete in picioare!

Nu multa lume stie cum e sa fii tradat de persoanele pe care le consideri cel mai aproape de tine.

Bratara verde de la mana dreapta are acum o rupture..Sta prinsa cu o bucata de metal pentru a nu se rupe asa usor ca ultima data.

Oamenii din ziua de azi.Descopera mult prea tarziu ce inseamna iubirea aproapelui..iubirea prietenului..Iubirea celui ce e in dreapta si tot timpul iti da cate un cot si zice: “Du’te ma acasa.De ce naiba ai vrea sa faci asta?” ori “Nu e de tine!Las’o asa”..Sunt sfaturi mici..dar care tot timpul trebuie ascultate pentru ca probabil vin din partea unor oameni care au mai trecut prin asta o data,de doua sau chiar de mai multe ori.

Huh..Cred ca o sa inghit si de data asta in sec!O las asa!Dar pe deoparte..Mie dece imi pasa?
Dece sa imi mai pese vreodata de ceva?Chiar daca lucrurile de genu’ te distrug pe moment,vei observa ca ele doar te intaresc peste putin timp.

Asta inseamna ura.O ura domoala..Pe care nu o s’o simt tot restul vietii!O sa imi treaca.Pana la urma suntem doar niste adolescent cu orizonturi largi si cu niste conceptii si idei deschise la orice noua propunere care are un pic de praf de stele in ea.

Si totusi..Gelozia ce e?Gelozia e chestia aia care o simti atunci cand vezi ca ramai singur si ca cel mai bun prieten al tau te lasa pentru altii.Si tot asa.Atunci simti ca toata lumea iti pica in cap! Ca toata lumea nu se mai invarte in jurul tau si al lor,al prietenilor.Atunci esti singur.Singur in lunga calatorie pe care trebuie sa o faci in jurul lumii fara nici cea mai mica picatura de ajutor pe care ti’o poate oferi cinevaDar pana la urma..Toate’s trecatoare..Mai ales la varsta asta cand increderea in sine si in propria putere creste.Acum pot sa cred in propria-mi persoana!

Marti,13 Aprilie 2010

Multe lucruri adunate in micile carii din maselele mele asteapta acum sa fie scuipate intr’un servetel facut dintr’o hartie aspra care imi zgarie usor degetele la atingere.Dar nu!De ce sa le scuip cand pot sa le cant!

Da asa e!Toti putem face asta!Cel putin eu!Imi pot canta gandurile,amintirle si chiar durerile provocate de anumite lucruri.

Ma deconectez.Imi bag o serie de baterii in rezervor si alta in rezervorul de rezerva!Acum totul poate incepe.Plec undeva.Acolo!In locul meu!Singur!Pentru cateva ore bune.Uit de tot.Nimic nu mai exista acum pentru mine decat eu si o camera verde cu o mobile usor maronie,dar foarte linistitoare.

Melodia incepe deja cand eu imi dau seama ca trebuie sa cant..Odata cu notele musicale si cu cuvintele ce ies pe gura ies si durerile si tot ce un o are pe suflet.

Atunci o lacrima poate sa apara sau poate foarte simpl sa nu apara..Sa fie pastrata acolo la locul ei pentru mai tarziu.Cel mai bine este sa apara.Asta se numeste descarcare.Cea mai mare cantitate de ganduri necurate si amintiri negre iese asa usor! Acum sunt un om special!

Dar tot am nevoie de noua imagine care o vad in fiecare secunda in fata mea!Ochii aceia mari si verzi!Cum sa nu’I adori?Oare o sa pot vreodata sa ii am ?Nu mi’ar strica un ghiont catre mai bine..si mai bine!Nu mi’ar strica o indragosteala deaia adolescentina pe care toti o avem acum.

Data trecuta nu am putut merge mai departe.Am distrus vise si planuri!Dar ce imi pasa?Nu ca acum imi mai pasa vreun pic.Atunci..demult..totusi…mi’a pasat!Ca oricarui om care e un OM nu un ANIMAL!Numai animalele nu au sentimente!Noi toti avem!Desi uneori trebuie sa ni le controlam!

Acum oare ce o sa fac?Chiar imi pasa de Fata din Visul Verde al Noptii Mele de Primavara!Cum oare o sa’i spun asta?Sau cum o sa’I arat?Am nevoie de orice mijloc posibil pentru a face asta!

Macar un mic semn sa ii dau ei.Sa ma vada acolo in umbra unde sunt.Atunci ma va cunoaste..Si imi va fi de ajuns!

Pana una-alta traiesc cu parerea ca cea mai buna cale in viata e aceea care o strabati singur.Numai o singura persoana te poate asista in calatoria ta catre moarte,catre intuneri.

Am scos capul la lumina acum..Foarte putin..Dar ma simt bine in pielea mea!

Singur din toate punctele de vedere!

Povestea Abisului[R]

ciuperc — Tue, 13 Apr 2010 16:49:07 +0000

A fost odata ca niciodata pe un taram uitat imaginatiei si desfranat in principii,iluzii si culori povestea a doi copii.. Ea era intruchiparea sfioasa a puritatii,slabiciunea din ochii demonului..fusese crescuta si educata pana la varsta de16 ani de parintii ei ,care insa au vrut sa ramana in anonimat,insa mi-am luat liebrtatea de a-i numi Frumusete (pe mama) si Putere (pe tata).La varsta de 16 ani,tocmai impliniti isi luase dreptul bine cuvenit de a hotari daca pleaca din siguranta cladita de parinti sau daca ramane si urmeaza a fii casatorita cu un barbat ales dupa anumite semne de Sus .semne cum ar fii : -Daca ploua in ziua aniversarii sale,baiatul va fii blond -Daca era o zi senina,urma sa fie brunet.. -Ochii lui erau insa hotarati de : – daca in ziua care ploua aparea curcubeu= >>ochi albastrii -daca in ziua care ploua nu aparea curcubeu =>>ochii negrii -daca ziua era senina insa de la rasarit pana la apus ochii lui erau verzi. Insa daca se innora cat si ptru cateva clipe ,ochii lui aveau sa fie caprui. Copila noastra cu zambet de gheata a hotarat ca nu-si poate lua viatii in propriile maini,deci a hotarat sa ramana in casa parinteasca,eu am numit-o Compromis. Cum ziua in care se nascuse copila…nu numai ca plouase ,insa fusese o adevarata furtuna afara ..parintii au hotarat sa mai astepte un an,pentru ca in acel an…apusul soarelui intarziase 2 ore si a iesit si curcubeul..atunci cand totul trebuia sa fi fost cupris de cateva ceasuri bune de nepatrunsa negura a noptii.. Fata si-a continuat activitatile de zi cu zi..pana cand.. intr-o zi.. « nu-mi amintesc decat ca m-am lovit la cap ,iar apoi m-am trezit speriata e o caldura amenintatoare si o lumina puternica..asa ceva,fusese nemaivazut pana atunci in casa parintilor mei.. »spune copila.. Mai bine o las pe ea sa va povesteasca : Era ziua matusii mele si trebuia sa iau apa neintinata de vazul oricarui alt muritor de pe acele meleaguri..Se pare ca am alunecat pe acele pietre si am cazut…Tanarul Rares mi-a spus ca m-a gasit intinsa chiar langa raul care curge mai repede decat viteza luminii ,nu se mai aflase nimic de el de peste un veac incoace.. Revenind.. m-am trezit infasurata intr-o matase alba cu parul desfacut(si nu prins coada spic ,asa cum il avusesem cand plecasem din Compromis.),asezata langa un morman de lemne ‘posedate’ asa cum le-am numit eu atunci..nestiind ca acela se numea ‘FOC’ .Nefireasca caldura si lumina orbitoare si mocnitul lemnelor parca strigau pe masura ce deveneau cenusa,laolalta cu restul. Privirea calma a unui tanar ma privea descurajator..asta facandu-ma sa ma debarasez de orice protectie pe care o dobandisem si invatasem sa o folosesc de-a lungul anilor.. Nu mi-am vazut hainele pe nicaieri ,asa ca nu m-am sinchisit sa intreb de ele..paream absurda.. Deodata ,el,se ridica si se intoarce peste cateva minute.. cu un pocal plin de spuma de bivolita .Am baut pana la ultima picatura,insa in fiecare clipa l-am privit in ochi,de teama sa nu fac ceva gresit.. Mi-a luat pocalul din mana.. si s-a dus afara.. timp de cateva treceri de amurg nu s-a intors tanarul meu cu ochii goi (in perceptia lu Nichita Stanescu : ochii albastrii=ochi goi).Vrand sa plec i-am zarit in departare trupul sfasiat de caldura de aafara ,m-am intors. Avea bratele pline de matasuri fine si colorate.. I-am zambit triumfatoare ca s-a intors la mine si m-am dus intr-o suflet sa vad cum imi vin matasurile..le-am luat pe rand..El,in tot acest timp nu a incetat o secunda sa ma priveasca ,iar dupa ce am incercat-o pe ultima,m-a luat pe brate si am mers la cea mai apropriata sursa de apa ..Fara vreo retinere,ajungand langa apa ..,eu credeam ca ma lasa jos sa intru in rau, purtandu-ma in brate am intrat in apa..A fost cumplit atunci cand am iesit..Nu stiu cum si nici nu vreau sa ma gandesc la vreo modalitate prin care s-a intamplat asta,insa nu mai aveam materialul pe mine..Invinuindu-ma mai tarziu de lipsa de pudoare l-am privit cu nerusinare in ochi..si el nu si-a clintit privirea Ajungand din nou de unde am plecat,mi-am luat altceva pe mine.. Am iesit afara ,in speranta ca o sa realizez ce se intampla cu mine.. insa, el m-a smucit inauntru..nu stiam sa plang,insa nici nu intelegeam care fusese scopul lui : ‘daca vrei desfranare si vulgaritate sa mai iesi asa o data in vazul tuturor.stiai ca ce ai pe tine ,decat in lumea ta e numita imbracaminte?noi ii spunem imaginatie bolnava!’ Mi-a distrus orice vis,nu ii intelegeam lumea..voiam inapoi .. Printr-o singura privire,m-a dezgolit de tot ceea ce el numea ‘imaginatie bolnava’,eu prefer sa le numesc :haine ! Nu mi-a asteptat nici macar privirea ..si totusi a luat de la mine tot ce il interesase veodata,cred.. Brutatitatea lui nu avea margini,nu existase nici macar in cele mai intunecate ganduri ale mele un asemea moment..puterea de a nu-i pasa de copilul care-i zambea , prin agresivitate puterea obsesiva de a culege puritatea si vulgaritate. Peste noapte,peste acea noapte pe care mi-am petrecut-o in continuare (in urma plecarii lui..nu inainte de a imi analiza fiecare trasatura a trupului..) alaturi de innabusitoarea caldura si lumina a focului..imi facea atat de bine acea mangaiere ,caldura care strapungea lumina indecenta care ma dezvaluia cu fiecare secunda.. A doua dimineata ,cand a aparut in dreptul meu ,un lucru ciudat s-a intamplat.. m-a luat din nou in brate,am mers.. si am mers.. am trezut peste 7 ape,7 munti,7 campii,7 dealuri.. Pana atunci nu-l mai privisem in ochi,deloc! De ce sa fi facut asta? In lumea in care traisem eu,pana atunci..nu exista conceptul de mancare sau vre’un tip de placere.. Atunci ,insa..stiu ca am mancat peste..a facut focul..si am mancat peste.. Apoi,l-am asteptat sa adoarma,ca sa pot intra in apa..aveam atata nevoie de LIBERTATE !lucru neobisnuit pentru mine.. !niciodata nu-mi dorisem libertate ! In timp ce inotam..am simtit cum undele din apa ale altui corp se indreptau spre mine ,.. apoi am avut ciudata senzatie de frig,apoi cald,apoi din nou frig Atunci ,l-am simtit aproape ..si l-am simtit cald ,calm.. simteam din nou ca el e baiatul cu privirea calma.. Cu o siguranta nonsalanta mi-a pus mainile pe talie si m-a ridicat ..astfel incat..ajungand in dreptul buzelor lui,l-am putut privii si in ochi.. baiatul meu cu ochii goi se pierduse..undeva pe drum poate.. ochii lui se intunecasera..erau mai adanci decat orice apa . Nu stiu daca m-am adancit in ochii lui,stiu ca i-am imbratisat soldurile cu picioarele si ca mi-a mangaiat buzele si sarutat ochii.. si ca firicele sfioase de apa tulburata( de atunci de 2 copiii care nu stiau cum sa-si inceapa povestea,pentru k nu voiau sfarsit..) se strecurau intre noi.. Le-am multumit celor 7 ape,munti,campii,dealuri ca ne-au lasat sa ne redescoperim puritatea in apa care urma sa fie ,acum ,pentru voi toti : inceput,fericire,durere,tradare,emotii si sfarsit..  Acum ca Elizabeth a terminat de povestit.. am sa va fac o mica dezvaluire..aceasta,e povestea ei.. ea este abisul !puterea unui fete de puritate,zambet,puterea de a fi copil,puterea de a se lasa privita ,puterea de a se adapta la o viata in afara caminului parintesc ..toate astea pot fi coplesitoare.Ea e ABISUL ! Baiatul care il intalneste ea prima daca are ochii albastrii pentru k precum am spus la inceput in ziua ei de nastere a fost ploaie de la inceput la sfarsit ,asadar ziua se sfarsise cand s-a inseninat si a iesit curcubeul ..de aceea apoi i se schimba si ochii baiatului.. Aceste lucruri au ca tinta visarea .Sper ca v-a placut si ca nu v-ati simtit incarcati de descrieri inutile si prostesti ..pentru ca tot ce am vrut sa exprim au fost.. trairile si povestea banala sau nu a unei fete.. spusa ,insa cu sintagme din lumea fantasticului. Aici este vorba despre o fata fortata sa dea piept cu lumea de afara,din exteriorul protectiei parintilor.. Daca le-am dat denumiri surprinzatoare anumitor lucruri extrauzate in viata de zi cu zi ,a fost pentru ca povestea si viata unei fete poate fi ceva de vis si ceva mai mult decat ‘una in plus’ !. Si daca acelui baiat i se schimba ochii si temperamentul este datorita fetei .Datorita ei el are puterea de a’si infranga vulgaritatea si de a o alinta si iubi in lumea ei,acceptand-o in acelasi timp asa cum e ea de fapt : minunata !:)

Va multumesc pentru timpul ,atentia si rabdarea acordate  ! By Raluca 

The imediatly next day![R]

ciuperc — Wed, 24 Mar 2010 16:47:24 +0000

M’am trezit prea tarziu incat sa’mi dau seama ca’mi lasasem trupul descoperit,liber, oricarei priviri si atingeri.Cearceaful fusese de mult brazdat de caldura celor doua trupuri din noaptea aceea luminata de un soare palid.

Mirosul amar de cafea domnea inabusit de liricile diminetii..

Ceasul de pe noptiera arata 11…

M’am ridicat alene din imensul alb in care patrunse mireasma rece a toamnei.

Am iesit pe balcon,timpul imi era cucerit de blandetea mangaierilor lui,si totusi mi’am distrus si ultima picatura de pudicism iesind in focul liber al picaturilor de ploaie de afara.Stiam ca era singura casa din acea zona de munte.

Soarele era strapuns de nemiloasele ganduri si tresariri ale mele cand i’am auzit numele.Nu’mi puteam ascunde firavul trup decat in bratele lui.

M’a sarutat usor pe buze,ne’am luat halatele albe care incercau ,parca, sa ne redea puritatea..inocenta pierduta cu desavarsire in noaptea precedenta

Raluca!^^